Gel de dinți sau pastă de dinți?

Studiu comparativ al eficienţei
antimicrobiene a gelului de dinţi pe bază de aloe vera
şi a două paste de dinţi comerciale cunoscute
SURSA: General Dentistry May-June 2009 www.adg.org
-Studiu în vitro-

Aloe vera (Aloe barbadensis Miller) a fost recomandată într-o mare varietate de boli, dar utilizarea sa în stomatologie este limitată. Acest articol revizuieşte utilizările plantei şi descrie o anchetă in vitro, în care compară eficacitatea antimicrobiană a gelului de dinţi cu aloe vera cu două produse cunoscute disponibile în comerţ. Rezultatele preliminare arată că gelul de dinţi cu aloe vera şi aceste paste de dinţi sunt la fel de eficiente împotriva Candida albicans, Streptococcus mutans, Lactobacillus acidophilus, Enterococcus faecalis, Prevotella intermedia, şi Peptostreptococcus anaerobius. În plus, gelul de dinţi cu Aloe vera a demonstrat un efect bacterian mai eficient împotriva S. mitis.

Sucesul fiecărei paste de dinţi în parte constă în abilitatea sa de a elimina microflora patogenă din cavitatea bucală. Pastele de dinţi cu fluor au fost utilizate pe scară largă în întreaga lume şi cercetări ample au stabilit abilităţile lor în termeni de rezistenţă la carii.
Gelul sau mucilagiul de Aloe barbadensis Miller (altfel cunoscut ca şi Aloe vera) este un remediu domestic care poate fi folosit atât ca agent de hidratare cât şi pentru tratarea arsurilor minore şi escoriaţiilor pielii. Aloe vera este un cactus care de fapt face parte din familia liliacee. Există mai mult de 300 de varietăţi de plante de aloe, dar varietatea Aloe barbadensis are cele mai bune proprietăţi medicinale. Utilizarea modernă a aloe vera a fost pentru prima dată documentată în 1930 pentru vindecarea arsurilor de radiaţii.
Consumul sucului de aloe vera pe cale orală s-a dovedit a avea efecte benefice asupra corpului. Eficacitatea Aloe barbadensis Miller creşte dacă planta este recoltată dupa 3 ani de creştere, dar puterea ei nutritivă scade dupa 12 ani de creştere.
Gelul de aloe îşi va pierde complet calităţile dacă este expus la soare mai mult de 2 ore, deoarece se oxidează uşor, în consecinţă este necesară stabilizarea lui sub standarde farmaceutice pentru folosire imediată şi o perioadă de valabilitate mai lungă.
Organizaţii nonprofit, cum ar fi Consiliul Ştiinţific Internaţional pentru Aloe Vera (IASC) au stabilit standarde pentru certificarea conţinutului de aloe vera şi dau sigiliul lor de calitate produselor cu aloe vera. Aceste produse sunt mai benefice, deoarece sigiliul este dat doar produselor cu beneficii terapeutice dovedite.
Această evaluare compară activitatea antimicrobiană a gelului de dinţi cu aloe vera cu două paste de dinţi comerciale populare, disponibile în comerţ. Acestea au fost testate împotriva a 7 microorganisme patogene care domină frecvent microflora bucală. Rezultatele sunt destinate să arate eficienţa relativă a fiecărei paste de dinţi împotriva fiecărei specii în parte.
Materiale şi metode
Pentru a demonstra activitatea antimicrobiană, acest studiu a utilizat:
- Pasta de dinţi A: Forever Bright Toothgel - un gel de dinţi pe baza de aloe vera și propolis (Forever Living Products, Scottsdale, AZ; 888.440.2563)
- Pasta de dinţi B: Pepsodent - cu fluor(Unilever, Englewood Cliffs, NJ; 201.894.7660), şi
- Pasta de dinţi C: Colgate - cu fluor(Colgate-Palmolive, Canton, MA; 800.821.2880).
Acest studiu a utilizat culturi congelate-uscate cu tulpini de Streptococcus mutans, Candida albicans, Lactobacillus acidophilus, S.mitis, Enterococcus faecalis, Prevotella intermedia, şi Peptostreptococcus anaerobius.
Trei puţuri (4 mm în diametru şi de 3 mm adâncime) au fost realizate cu ajutorul unui şablon metalic steril, cu un manşon de cauciuc, în fiecare placă. Plăcile de cultură au fost brăzdate cu microorganismele din stocul de cultură. Apoi pastele de dinţi au fost dispersate în puţuri folosind un excavator steril de tip lingură.
După incubare, zone de inhibare (adică, locaţii în care nici o creştere a bacteriilor nu a fost prezentă) au fost examinate în jurul puţurilor care conţineau pastă de dinţi. Acestea au apărut ca un halou circular limpede în jurul puţurilor. Diametrul mediu al puţurilor (în mm) a reprezentat valoarea de inhibare a produsului testat. Nu s-a încercat ascunderea identităţii agenţilor de
testare. Testul a fost repetat de şase ori în trei exemplare, pentru a înlătura orice eroare tehnică.
Rezultate
Rezultatele preliminare ale studiului in vitro au demonstrat că pasta cu aloe vera a fost la fel de eficace ca şi pastele de dinţi B şi C pentru controlul tuturor organismelor studiate. Toate trei pastele de dinţi au demonstrat activitate antimicrobiană maximă, impotriva C.albicans şi toţi anaerobii in vitro. În comparaţie cu pasta de dinţi B şi C, pasta de dinţi A a demonstrat un efect antibacterian crescut împotriva S. mitis (p = 0.034). Tabelul listează zona de inhibare obţinută de la fiecare pastă de dinţi după 48 de ore.

Tabel.
Diametrul mediu al zonelor de inhibiţie obţinute după 48 de ore de incubaţie
Nr Medie SD H p
S. mutans 4.18 0.124 (nesemnificativ)
A 6 15.8333 0.75277
B 6 15.5000 1.04881
C 6 16.8333 1.16905
C. albicans 5.48 0.058 (nesemnificativ)
A 6 24.0000 0.823666
B 6 25.0000 0.89443
C 6 23.6667 1.03280
L. acidophilus 0.87 0.647 (nesemnificativ)
A 6 23.1667 3.54495
B 6 23.8333 3.37145
C 6 22.8333 3.06050
S. mitis 6.76 0.034 (semnificativ)
A 6 17.0000 3.16228
B 6 14.6667 1.50555
C 6 14.3333 1.75119
E. faecalis 0.84 0.659 (nesemnificativ)
A 6 22.3333 2.06559
B 6 23.0000 2.19089
C 6 23.3333 2.06559
Prevotella intermedia 4.83 0.09 (nesemnificativ)
A 6 21.3333 1.03280
B 6 22.1667 0.98319
C 6 20.8333 0.75277
Peptostreptococcus anaerobius 0.07 0.968 (nesemnificativ)
A 6 21.6667 0.81650
B 6 21.5000 1.37840
C 6 21.6667 1.36626

Concluzie
Întrucât majoritatea efectelor antimicrobiene ale pastelor de dinţi disponibile pe piaţă pot fi atribuite conţinutului lor cu fluor, sub formă de monoflourophosphate de sodiu (o concentraţie de 500-1,000 ppm), acest studiu preliminar în vitro a demonstrat că:
Gelul de dinţi cu aloe vera, comparativ cu două dintre cele mai populare paste de dinţi, a fost la fel de
eficace în controlul tuturor organismelor utilizate în studiu şi în plus a demonstrat un efect antibacterian
superior împotriva S. mitis, în ciuda absenţei fluorului.