Darul divin ALOE VERA

Darul divin ALOE VERA

Timp de mai multe secole, Aloe vera a fost folosită de oameni aparţinând unor culturi diferite. Vechii greci, romanii, babilonienii, indienii şi chinezii au folosit Aloe vera ca plantă medicinală. De-a lungul anilor, Aloe vera (Aloinae) a fost denumită în mai multe feluri: Medicul Rapid, Bagheta Raiului, Planta Minune, Binecuvântarea Raiului, Planta Vieţii.
Botaniştii au identificat cel puţin 200-300 de varietăţi ale plantei Aloe vera. Dintre toate acestea, numai 5 şi-au demonstrat beneficiile de natură medicală: Aloe barbadensis Miller, Aloe Perryi Baker, Aloe Ferox, Aloe Arborescens şi Aloe Saponaria. Aloe Barbadensis Miller este cea mai des folosită, dar şi cea mai bogată în proprietăţi. Originară din Africa, ea creşte acum în întreaga lume, în special în zonele cu climă uscată şi caldă.
Structura plantelor aloe este foarte asemănătoare. Aloe ajunge la maturitate în aproximativ patru ani, moment în care frunzele încep să înmugurească. De la un anumit punct aproape de vârful plantei ele încep să se îngusteze, iar frunzele prezintă spini moi la distanţă de câţiva centimetri unul de altul. Aloe Barbadensis Miller are un ciclu de viaţă de aproximativ 12 ani.
Conform celor spuse de Dr. Peter Atherton în cartea sa intitulată „Aloe vera esenţială”,
„Structura frunzei de aloe prezintă un strat extern (coaja) constituit din aproximativ 15 rânduri de celule. Duritatea sa se datorează cantităţilor mari de calciu şi magneziu prezente în el. Sub „coajă” se află fasciculele conducătoare sau tuburile lemnoase şi liberiene. Vasele lemnoase transportă apa şi sărurile minerale de la rădăcină înspre frunze. Vasele liberiene transportă seva elaborată înspre rădăcină şi alte părţi ale frunzei.”
Studiile de specialitate au dovedit existenţa a peste 75 de compuşi în frunza de Aloe vera. Aceste ingrediente pot fi sursa unor beneficii de natură medicală şi sunt împărţite în următoarele categorii:
• Lignina – o substanţă celuloidică prezentă în gel, fără proprietăţi terapeutice specifice cunoscute, în afară de capacitatea de a penetra pielea.
• Saponinele – în amestec cu apa formează substanţe cu proprietăţi asemănătoare săpunului, folosite la fabricarea detergenţilor şi ca agenţi spumanţi, cu proprietăţi antiseptice.
• Antrachinonele – există 12 astfel de compuşi în sucul de Aloe vera: Aloina, Izobarbaloina, Antracen, Emodin, Ester al acidului cinamic, Acid crizofanic, Barbaloina, Antranol, Acid aloetic, Aloe-emodina, Ulei volatil, Rezinotanoli. Ei sunt cunoscuţi drept laxativi naturali, analgezici sau „ucigaşi ai durerii” şi, de asemenea, posedă proprietăţi puternice antibacteriene, antifungice şi virucide.
• Minerale – Aloe vera conţine următoarele minerale:
- Calciu - esenţial pentru sistemul osos şi dinţi
- Mangan – un compus al mai multor enzime necesaractivarii altor enzime
- Sodiu – împiedică secreţiile corpului să devină prea acide sau prea alcaline
- Cupru – ajută fierul să acţioneze ca transportor de oxigen în globulele
roşii
- Magneziu - necesar membranelor celulelor nervoase si musculare pentru conducerea impulsurilor electrice
- Potasiu – este implicat în echilibrul acido-bazic din organism
- Zinc – contribuie la metabolizarea proteinelor, a hidraţilor de carbon(zaharuri) şi a grăsimilor
- Crom – necesar pentru functionarea corecta a insulinei, care la rândul ei, controlează nivelul zahărului în sânge
- Fier – controlează transportul oxigenului in organism sub forma de oxihemoglobină .

• Vitamine – Aloe vera contine numeroase vitamine:
- Vitaminele A, C şi E – antioxidanţi importanţi, esentiali in lupta cu periculoşii radicali liberi
- Vitamina B, inclusiv colina - esentiale in producerea de energie, metabolismul aminoacizilor şi deci, în dezvoltarea masei musculare Vitamina B 12 – responsabilă pentru formarea globulelor roşii
- Acid folic – foarte important în dezvoltarea globulelor roşii
• Aminoacizi – reprezintă „cărămizile” proteinelor, necesar
refacerii masei musculare. Organismul uman necesită 22 de aminoacizi şi toţi, în afară de 8, sunt produşi de către organism. Aloe vera asigură 20 de aminoacizi din cei 22 necesari şi 7 din cei 8 esenţiali
• Enzime – unele dintre cele mai importante enzime identificate in Aloe vera sunt: Peroxidaza, Aliaza, Catalaza, Lipaza, Celulaza, Carboxipeptidaza, Amilaza, Fosfataza alcalină. Aceste enzime contribuie la descompunerea hranei şi, deci, ajută la digestie. Unele descompun amidonul şi zaharurile, în timp ce altele catalizează reacţiile pentru a descompune grăsimile.
• Zaharuri – Aloe vera conţine atât monozaharide cum ar fi glucoza şi fructoza, cât şi polizaharide – care sunt probabil cele mai importante. Ele ajută la digestie, menţin colesterolul în limite normale, îmbunătăţesc fucţiile ficatului şi stimulează vindecarea oaselor.
• Steroli – sunt agenţi antiinflamatori importanţi. Cei conţinuţi de Aloe Vera sunt: Colesterina, Sitosterina, Campestrina, Lupeol. Aceşti steroli au proprietăţi analgezice şi antiseptice. Au, de asemenea, proprietăţi analgezice asemănătoare aspirinei.
Intrucât Aloe vera conţine aproximativ 99% apa, cantitatea de substanţe nutritive este conţinută în restul de 1% din plantă. Deşi pare incredibil ca un procent atât de mic să conţină atât de mulţi compuşi activi, rolul lor s-a dovedit a fi semnificativ. Dr. Atherton pune acest lucru pe seama acţiunii lor sinergice. El spune că „sinergismul este definit ca acţiunea concomitentă a două sau mai multe medicamente, muşchi, etc. pentru a produce un efect mai mare decât suma efectelor individuale”. Aloe vera are capacitatea de a furniza substante nutritive esentiale, de a distruge bacterii, fungi(ciuperci), drojdii si de a reduce inflamatiile.
Dr. Atherton spune că „ţesuturile care mor şi sunt înlocuite rapid, cum ar fi cel care căptuşeşte intestinul, care se regenerează la fiecare 4 zile, şi pielea, care se regenerează la 21 până la 28 de zile, au nevoie de un aport bogat de materiale de construcţie gata pregătite pentru a produce şi menţine celule eficiente sănătoase.” O alimentaţie corectă suplimentată cu Aloe vera reprezintă o cale eficientă de a beneficia de aceste substanţe nutritive. Aloe vera poate reduce inflamaţia ţesuturilor. Inflamaţia este reacţia ţesutului sănătos la rănire. Este un proces complicat, dar organizat, care implică schimbări în irigarea locală cu sânge. Aloe vera este un antiinflamator natural care cu acţiune foarte delicată asupra organismului uman. Beneficiile aduse de planta Aloe vera au fost îndelung testate pe parcursul anilor. Insa numai recent, studii stiintifice au dovedit multe din virtutile terapeutice ale acestei plante. Cu cât oamenii de ştiinţă şi botaniştii vor studia mai mult beneficiile aduse de Aloe vera, cu atât mai multe îmbunătăţiri vor cunoaşte starea de sănătate şi starea generală a organismului uman. Atherton, P. (1997). "Aloe vera esenţială", ediţia a doua.